De ce dezamagire?!
De ce nopti albe fara vis?! De ce sa cer, cand nu primesc?!
De ce caderi catre abis?! De ce urasc, de ce iubesc?!
De ce traiesc, de ce nu mor?! De ce sa-ntreb, cand n-am raspuns?!
De ce in viata toate dor?! De ce-i putin si nu-i de-ajuns?!
De ce sa sper, cand n-am de ce?! De ce e noapte cand nu-i zi?!
Cum pot zambi, cand pot doar plange?! De ce necazuri, bucurii?!
De ce nu-mi pasa cand o fac?! De ce-s la fel si nu ma schimb?!
De ce vorbesc, de ce nu tac?! De ce mi-e dor cand nu o simt?!
De ce ma fac ca ma prefac?!
De ce luam viata de la cap?!
De ce „alerg” si obosesc?!
De ce, de ce?!...Innebunesc...
Al timpului urma Sa dau uitarii
Ce fum albicios se inalta, Nori de praf isi ridica maiestria...
Risipa din focul Timpul nemilos isi varsa
Ce a fost altadata... Asupra mea furia...
A ramas pentru unii doar locul... Nu-mi lasa nici o sansa...
Caci timpuri frumoase ce-au fost Sa arda durerea din mine...
Aduc amintiri... Sa cada lumi imense
Al timpului cost Prabusite-n surdime...
Ne sorb din priviri nemuriri... Haosuri ne-ntelese...
Cu greu dam uitarii regrete, Tipete sa-mi sfasie inima...
Caci locuri si fapte, Puteri sa-mi arunce corpul
Iubiri si fatete, In durere intr-una...
Ne bantuie-ncet pan’ la moarte... Sa vina sfarsitul!
Nu mai sa pot uita totul...
Acolo unde nu pot fi Sfârşit
Tu, floare cu miros prea îmbietor, Inspirã fricã...şi ţi-e teama!
De ce te-nchizi şi mã laşi De cine?!De ce?!
doar cu-n fior? De frica de rece
De ce purtaşi Care ţi-ar putea invada sufletul
Pe-al viselor tãrâme Odatã cu plecarea ei...
Doar fantezii Trãieşti, dar te-ntrebi cu tine ce iei?!
Doar mici fãrâme Nu vrei sã cobori, mai bine zbori,
Din tot ce putea fi? Începi sã cazi şi-apoi sã mori...
Şi cui vrei sã rãmân? Şi te gândeşti cã-ţi trec fiori
Cui vrei sã-mpart durerea De viaţa se va stinge!
Când chinul mi-e stãpân?! Ce poţi sa faci tu,
Ce leac sã am? Om fiind,
Când chiar şi fierea Cu chip plãpând şi mânã slabã,
Nu este mai amarã Ca sã opreşti moartea venind
Decât atâtea amintiri, Şi-a ei tãioasã spadã?!
Frumoase-odinioarã... Ce poţi sã faci ca sã împiedici
Şi câte lacrimi in priviri... Viaţa cea de apoi,
Ce multe-au curs! Ce vine fãrã sã gândeascã
Şi poate vor mai curge... De-i pace ori rãzboi?!
Un vis frumos şi-apoi te-ai dus... Nu te gândi,
Nu te mai pot ajunge! Nici la trecut, sau la prezent,la viitor În viaţã efemer vei fi,
Un OM prea muritor...
Discordanţã
E trist şi e singur într-un colţ şi zace... Ar vrea sã mai poatã durerea s-o stingã
Nici simţuri nu are. Da’-i slab şi uitat.
Şi vrea sã arunce şi totuşi atrage Ar vrea iar puterea ce poate s-aprindã
Gânduri murdare... Ceru’-ntunecat...
Ce-a visat şi ce-a ajuns, nu mai are rost!
A fost rau sau bun...
Dar singur se-ntreabã de-n viaţa a fost
Balon de sãpun...
Eliberare
Strigoi fara viata, emotii sau sentimente,
Ma-ntregesc acum, cand doar ura am strans,
Simt ca cedez si-am s-o revars fara regrete,
Peste toti cei dupa care cu amar am plans...
In mii de bucati infime as vrea sa explodez,
Caci mintea si corpul si lumea mea se umfla,
Si de-as putea goli trupul, durerea s-o pictez,
M-as ridica fara vesminte cu pumnul catre lupta!
Orice ar disparea atunci, asa cum a venit,
Si ura si minciuna, mandrie, rautate,
Sa strig atunci la diavoli prin glasu-mi ruginit,
Ca nu mai au putere nici dincolo de moarte.
Eliberati de spirit, suntem papusi de carpa,
Nici noi nu ne salvam, nici ingerii n-o fac,
Prea prosti suntem, stiu asta, supusi si ca o sluga,
Continuam sa facem un idol dintr-un drac.
Eliberati furia ce stapaneste-n voi!
Eu tot am incercat si n-am putut s-o fac.
Am vrut doar sa las loc, pentru un alt razboi,
Care-i banal dar vine, acum mai bine tac...
Esec
Intunecata mi-e fata
Si-i intuneric peste tot;
Si-astept, trecandu-mi viata
Inevitabilul potop...
Caci incordat ma lupt
Si m-am luptat...
De lumea-ntreaga m-am rupt
Si n-am castigat!
EPIGRAME...
In ochii mei...
Somaj
Mos Craciune, Mos Craciune,
Uite renii, stau in ger!
Nu vrei sa mai vii la mine... Vine Mosu’...nu mai vine
Ai ramas si tu somer?
Mos Craciun cu barba deasa,
Prin nameti s-a ratacit.
Luxten Si-a uitat busola acasa,
Pe la mine n-a venit.
Chelia cea cu suvita
Lasa -n urma o chichita:
La Soare te poti uita, Oameni statali
Da’ la Dom’ Basescu ba!
Si Basescu,Iliescu,Ceausescu,
Toti stiau,
Succes Ca de la Constantinescu,
Tap ispasitor aveau!
Haide Steaua, hai Rapidul,
Toti isi fac cate un motto;
Nu mai asteptati castigul, Show-Biz
Jucatori la PARILOTO!
Uite-o trupa, uite doua,
Pe la vara inca noua,
Visam Cu nuri si nud ne atrage
Da’ cand tre’ sa cante...tace!
Mura-n gura nu prea cade
Ati vazut cu totii, stiti!
Cred ca vom intra in UE
Dar la fel de...adormiti!
de Dragomir Vasile Liviu
